ac nauta cum astris

...

2008-01-30T11:15:00.000+03:00

warten...

2008-01-27T21:56:00.001+03:00

Leise sank von dunklen Schritten der Schnee,
Im Schatten des Baums
Heben die rosigen Lider Liebende.

Immer folgt den dunklen Rufen der Schiffer
Stern und Nacht;
Und die Ruder schlagen leise im Takt.

Balde an verfallener Mauer blühen
Die Veilchen
Ergrünt so stille die Schläfe des Einsamen.

georg trakl, im frühling

şi-un cântec

2008-01-25T11:54:00.000+03:00

doi secptici

2008-01-25T09:55:00.000+03:00

varia

2008-01-23T23:32:00.000+03:00

la editura dacia din cluj, a apărut sub semnătura d-nei Aurica Grec volumul Contribuţii privind posibilitatea reducerii poluării aerului determinată de unii compuşi anorganici.

"el are capacitatea de a mânca şi de a suferi în acelaşi timp"

henry miller, tropicul cancerului

"mais elle était folle de Fabrice, et, après dix ans de silence, elle écrivit au marquis pour réclamer son neveu: sa lettre fut laissée sans réponse"

stendhal, la chartreuse de parme

"Alain Chartier, homme de lettres, conseiller et ambassadeur de Charles VII, mourut le 12 mars 1430 en Avignon, bien loin de sa Normandie natale."

alain chartier, poèmes, présentation par james laidlaw

din astea de zile cu ploaie şi zăpadă... care este...

2008-01-23T11:13:00.000+03:00

e aşa bine înapoi în zenobius autisticus... running a-round, running a-long, running a-way... faster, faster, faster...

azrael

2008-01-21T03:03:00.000+03:00

The angels in high places
Who minister to us,
Reflect God’s smile,—their faces
Are luminous;
Save one, whose face is hidden,
(The Prophet saith),
The unwelcome, the unbidden,
Azrael, Angel of Death.
And yet that veilèd face, I know
Is lit with pitying eyes,
Like those faint stars, the first to glow
Through cloudy winter skies.

That they may never tire,
Angels, by God’s decree,
Bear wings of snow and fire,—
Passion and purity;
Save one, all unavailing,
(The Prophet saith),
His wings are gray and trailing,
Azrael, Angel of Death.
And yet the souls that Azrael brings
Across the dark and cold,
Look up beneath those folded wings,
And find them lined with gold.

robert gilbert welsh

we can hide the bodies on the ride home

2008-01-20T04:43:00.001+03:00

minunăţii de la british library

2008-01-17T14:18:00.000+03:00

v-ar plăcea să răsfoiţi un manuscris miniat de secol xiv? dar unul de secol xvi? vreţi să vedeţi cum arată primul atlas geografic al europei? sau să scotociţi prin nişte schiţe ale lui leonardo? sau să vă aruncaţi ochii peste cea mai veche carte tipărită din lume? ori peste povestea lui alice în ţara minunilor scrisă şi ilustrată de mână lui carroll?

dacă da, atunci vizitaţi Online Gallery de la British Library and have fun :)

p.s.: şi un filmuleţ interesant despre cum anume se făceau/fac manuscrisele alea miniate :)

al 101-lea

2008-01-16T18:40:00.001+03:00

Que pourrissent les fruits, se calcinent les fleurs,
Que le vent rase à ras tes vergers, tes jardins,
Que montent tes barreaux, se ferme ton amour,
Qu'alors tout soit brûlé, ossifié, noirci
Sur les pelouses de ta mémoire
Où dansèrent ma robe et mes yeux et mon rire
Dans les châles du vent et le miel des lilas,

Parce qu'un jour, je vais mourir.

renée brock, l'ammande amère

30.

2008-01-15T23:46:00.000+03:00

belle à ne pas y croire
à douter de venise et des miroirs

loin, en novembre
au bout d'elle-même
elle se donne des cours de solitude

jack keguenne, portraits d'elle en novembre

miscelanee

2008-01-15T17:26:00.001+03:00

zi

2008-01-14T17:40:00.001+03:00

de winamp pe shuffle (chiar interesantă selecţia aia aleatoare de a făcut-o), cu ceva mai mult uitat pe geam... iarna asta e de zahăr (nu, nu te pe ea şi iese ceai)... ieri noapte cineva a tăvălit pomii prin zahărul ăsta pudră, iar străzile seamănă cu nişte mari aluaturi umflate şi cocoşate, cum sunt alea de cozonac, acoperite de un strat de zahăr bilos şi grunjos şi bucăţele de nucă din aia pisată... din păcate însă, sunt de nemâncat...

şi, cu toate astea, nervi... şi dor de ducă...

p.s.1: cum anunţă oamenii veştile bune pe-aici :)

IDENTIFICATION DIVISION. PROGRAM-ID. RADU-MIHAI. AUTHOR. SILVIA-ADN-STEFAN.
DATE-WRITTEN. 2008-01-13. ENVIRONMENT DIVISION. DATA DIVISION. WORKING-STORAGE SECTION. 01 BIRTH.
03 PLACE PIC X(20).
01 RADU.
03 WEIGHT PIC 9V999.
03 HEIGHT PIC 99. PROCEDURE DIVISION. MOVE 'SPITALUL MUNICIPAL' TO PLACE OF BIRTH.
MOVE 3,350 TO WEIGHT OF RADU. MOVE 50 TO HEIGHT OF RADU. DISPLAY 'HELLO WORLD'.
EXIT.

Si ca sa compilam fara erori... adaugam in ENVIRONMENT DIVISION:
CONFIGURATION SECTION.
SPECIAL-NAMES.
DECIMAL-POINT IS COMMA.
Apoi se executa cu succes :P

PERFORM UNTIL CAR-IS-FULL
OBTAIN NEXT multa-sanatate-si-fericire WITHIN familia-voastra-mare KEEP EXCULSIVE
IF ERROR-STATUS = DB-END-OF-SET
OBTAIN DUPLICATE
END-IF
END-PERFORM

p.s.2: şi-o poznă, că nu mai pusesem de mult una cu subsemnatul :D

o simplă stare de verde

2008-01-13T23:25:00.001+03:00

de toamnă

2008-01-11T13:44:00.001+03:00

obiceiuri ciudate

2008-01-11T12:10:00.001+03:00

nu ştiu dacă aţi observat, dar există câteva „ticuri” ale vorbitului la mobil, unele diferenţiate pe sexe, altele unisex. de pildă – tipii ăşi bagă mâna stîngă în buzunarul de la pantaloni în timp ce cu dreapta ţin telefonul şi se plimbă de colo-colo, în vreme ce tipele au obiceiul de a se furişa în toaletă şi a se privi în oglindă, simultan cu aceeaşi mişcare a plimbatului de colo-colo... can’t explain it...

la antipa s-a deschis din decembrie şi până în iunie expoziţia de dinozauri din argentina, uriaşii patagoniei

re-ate b (part trois)

2008-01-10T23:57:00.000+03:00

cum era şi normal, minunea străzilor neînţesate de maşini pe care troleele şi autobuzele să se zbenguie în voie n-a ţinut decât trei zile... în a patra zi bulevardul carol arăta de ziceai că se dă carsoabil moka la pachet... evident că am luat-o pe jos de la foişor şi că am depăşit toate mijloacele comunale – târla de 66-uri, un 70 şi un 92, care mai de care blocate ici şi colo... pe la université am ajuns din urmă infecţia aia de 85 verde ce a binevoit să-mi închidă uşile în nas când să mă urc... rammstein, mein teil pentru şofaur, pentru troleu şi neamul lui de „captatori”... am cedat pisihic şi am pornit în tradiţionalul traseu de vară antezenobian, per pedes, pe academiei, prin pasajul majestic, prin faţa teatrului odeon (a propos, cei de la unatc joacă – sau au jucat, nu ştiu sigur – visul unei nopţi de vară), pe le chemin de la victoire... am şi mufat... am profitat de ora timpurie şi am intrat şi pe la humanitas (nu de alta da’ nu mai puteam de frig, plus că dimineaţa la 8 când mai trec eu pe-acolo, e închis la oamenii ăştia)... prilej de updatare – cine ce a mai scos... singurul care m-a ispitit a fost mai vechiul meu amic, jiri marek, cu unchiul meu ulise, pe care l-am şi luat cu mine, desigur... promenadă pe podul mogoşoaii, pin faţa palatului regal – destul de nice curăţat trotuarul – stânga pe ştirbei (culmea, nu era deloc bursuceală), pe la salata mică şi full stop la luterană întru aşteptare de 178 (a apărut după vreo 10 minute şi o ţigară)... cu ocazia asta am constatat că gigeii ăştia de la drumuri şi bo(r)duri au asfaltat (binişor) luterana... am ajuns acasă, după vreo 65-70 de minute de hălăduială orăşenească la minus câte grade or fi fost, cu o teribilă durere de cap (din pricină de frig, cred), calmată graţie celor două tablete de tylenol forte sau extra sau cum i-o mai fi zicând pe care le-am digerat cu prietena mea coca... coca cola, desigur!

în loc dă concluzie, vorba paraziţiilor: „morţii lui dă aerobic”...

p.s.1: continuu să cred cu tărie că tipele care îşi bagă paula sunt simpatice în felul lor...

p.s.2: am revăzut oribilitatea aia de compertă de la krauss şi m-a luat iar nervu’ optic; mi-am adus aminte de ce i [still] hate denisa cu raftul ei infect cu tot...

d'outre mer

2008-01-10T18:40:00.000+03:00

“Sleep is an unripe fruit of death. A dream is an unripe
fruit of prophecy. The globe of the sun is an unripe fruit
of the supernal light.”
– Bereshit Rabbah 17:5

“Go round the world and roar like a lion!”
– Sage Yogaswami (to Satguru Sivaya Subramuniyaswami)

whitesnake hair he sits in one more
sun & furs all black into the hills his cave
& to the sea the guest of men takes rice &
curds he speeds & is perfected as a corpse
concealing grace or into sparks to splinter
days & rise his ancient thread-thin ray of love
he drives a donkey timbrels flutes & harps a
road a sky-gauge span & messengers of winds
of man is old or is a serpent close to sunset
stands his mouth as earth or white & ruddy
tree & joined to days like flame to burning
coal to blue-green beryl eyes he bakes on
stones as light all dark from shining black &
summer opened blue to rise like cakes of oil
& wheat he kissed of oil & words of (don’t
look!) chaos: quickening / his sandal waters
leavings of his food & no place empty of it –
help for dead or thin like slice of ruby egg he
follows bones of storms & poisons morning

paul hardacre, storm bones, sea

părerea mea... care ieste...

2008-01-10T13:40:00.000+03:00

printre picături, am apucat să văd (mult)premiatul 4 luni 3 săptămâni şi 2 zile... rămân la ceea ce am zis deja, cândva, pe jurnalul ăsta virtual despre filmografia noastră contimpurană. vorba lui sandu când s-a terminat (brusc): „film românesc, ce vrei?...” sau „just another romanian movie”. nimic de zis, povestea se ţine; imaginea e bună, la fel şi sonorul; per ansamblu, e bine legat; personajele sunt simpatice (cineva o să mă urască pentru că sunt atât de „insensibil”, pesemne); e interesantă starea aia de tensiune pe care o degajă, iar finalul nu e chiar atât de previzibil (deşi, întrucâtva, ne e specific aş putea spune) – lucrurile „se termină cu bine”, da’, de fapt, „nu se termină bine” deloc ori ză big picture is as wrong as it gets... pe scurt, mi-a lăsat un gust amar, ca de zaţ rece de cafea tare în care ai pus sare, în loc de zahăr...

şi-acuma vine nedumeririle mele (care este sub 50, oricum):
a) dacă filmul ăsta, care nu e nici cel mai prost, da’ nici din cale afară de extra-excepţional a luat atâtea premii (mari), oare cum or fi fost restul de filme?
b) oare a scăzut într-atât cinematografia europeană?
c) oare a crescut într-atât cinematografia românească?
d) poate nu m-am prins eu de cât de bun e când l-am văzut aşa, „printre picături”, şi tre’ să-l mai văd încă o dată, în linişte?
e) sau, de fapt, exact cu chestiunile de le-am zis eu mai sus trebuia să rămân de pe urma lu’ filmu’ ăsta, numai că nu m-am prins eu pentru că orizontala mea de aşteptauri a fost mult prea mare (pomu’ lăudat... sacu’...)?

re-ate b (part deux)

2008-01-09T22:21:00.000+03:00

în seara asta mi s-au confirmat 3 bănuieli:

1. pentru a jdeeee mia oară, când vine vorba de urcat în ratb, toţi nebunii, beţivii şi pensionarii rătăciţi sau care au dat mai mult ori mai puţin în mintea copiilor sunt atraşi în mod iremediabil şi irevocabil, mai abitir ca un magnet, de persoana mea. pe drumul spre casă, în troleul 85, am avut parte preţ de 45 de minute de întrebările tremolate şi dublate energic de o considerabilă doză de scepticism, repetate din staţie în staţie (cu o precizie mai mare decât a vocii feminine cu tempo-ul uşor alterat şi timbrul metalic ce anunţă opririle) ale unei inepuizabile mămăiţe de un metru şi un pic, ce avea aceeaşi destinaţie cu a mea – gara de nord – urcată probabil de pe la obor şi pentru care, orice nou stop, frână sau staţie de-a dreptul trezeau de fiecare dată suspiciunea eternă de a fi ajuns la cel mai important nod bucureştean de cale ferată, comportând, de bună seamă, iminentul risc de a-şi fi ratat scopul periplului. şi ca să fie meniul complet, pe la preoteasa, a început să-i sune ceasul deşteptător de-l avea în plasă şi, pe care, evident, nu-l auzea. deznodământul – la gară am coborât amândoi – „da’ nu vii şi matale cu mine înăuntru?”… /:)... enough is enough

2. întotdeauna adevăraţii şoferii de pe ratb, ăia de viţă veche şi care se vor respecta până la apusul carierei lor de ratb-işti (a propos, ăştia de pe trolee sunt tot şoferi sau manipulanţi??? eu cred că şi ăştia sunt tot şoferi – nu de alta, da’ au volan, deşi au şi fire din alea electrice şi „captatori” cum am aflat în seara asta că se cheamă braţele alea de sar când ţi-e lumea mai dragă pe la câte un macaz de prin mijlocul intersecţiilor) ascultă în intimitatea cabinei lor nemuritoarele şlagăre din electrizanţii ani ’80, ale celebrelor şi de mare răsunet nume precum abba, sandra şi modern talking sau, pentru melomanii inveteraţi, cunoscuţi şi sub numele de blue sytem. unii puţin mai decadenţi – ori ceva mai tineri – mai calcă pe delături şi pot fi depistaţi ascultând o altă formaţie, de altfel în mare vogă prin anii ’90, cu rezonanţe similare celor anterior menţionate şi care, în acea veselă perioadă a istoriei noastre recente se auzea din celeberissemele „măgăoaie” cu led-uri marca internaţional mai pe la toate gurile de metrou. ghiciţi? ei bine... ace of base (cei de-a dreptul extremişti, recurg şi la o alte voce la fel de nemuritoare, cea a unei dudui pe nume la buche (jiiizzzz) – care m-a isterizat pe mine în tinereţe, pe când mă aflam într-o călătorie de plăcere cu trenul, vreme de 3 ceasuri – rămasă în conştiinţa colectivă pentru hit-ul be my lover – şi „pusă pe repeat”, ca să citez dintr-un mare clasic în viaţă al muzicii româneşti). în această seară, m-am delectat cu nepieritoarele i’ll never be (a) maria magdalena, in the heat of the night, hiroshima şi încă vreo câteva pe care nu le-am mai distins, pentru că începuse să-i sune ceasul mămăiţei despre care vă vorbeam la bănuiala numărul 1.

3. ultima bănuială care mi se confirmă, este că, din lipsă de preocupare (autismul ăla al şofatului de unu’ singur în zenobius alături de şoarecul infect şi deprimat ce se holbează cu o meclă adormită la mine de pe bord e şi el bun la ceva pentru că mă ţine cu mintea într-o altfel de priză, undeva unde lucrurile se succed destul de repede şi un pic ca după nopţile nedormite, mai ales seara, ca în filmul ăla în care nicholas cage era un ambulanţier de făcea ture în dujmănie, pentru că trebuie să fiu atent la drum, îmi dă muzica de care am eu chef şi dozele de nicotină şi cola necesare pentru a nu o lua razna), cum ar fi oameni interesanţi la care să te uiţi, ceva de văzut de se împlântă pe stradă ori vreo chestie de citit super rapid, încep să gândesc – de obicei „aiurea în troleu” (nu în tramvai, pentru că nu prea mi-au plăcut niciodată) – totdeauna răsunându-mi în crieri mein teil a celor de la rammstein şi mă iau nervii, desigur... so, bef@&$%#ware în ce troleu vă urcaţi şi lângă cine vă aşezaţi sau faceţi ceva să se topească odată infecţia asta de moloz de zăpadă... >:)

re-ate b

2008-01-09T17:03:00.000+03:00

asta e a treia zi de mers cu ratb-ul după vreo 11 luni în care m-am bucurat de confortul lui zenobius (care acuma zace în faţa blocului, sub vreo două palme de nămeţi - şi căruia îi ţine companie de pe bord şoarecul infect şi deprimat, rezemat într-o rână, pe partea stângă). astfel, până pe 22 ianuarie, sunt fericitul posesaur al unui abonament fracturat pe toate liniile urbane (dacă zice ei, deşi, sub asediul alb, străzile capitaliste numai urbane nu-mi par). o experienţă intersantă, mai ales din perspectiva socializării. ieri am avut senzaţia, că, pentru prima oară după ceva mai multă vreme văd oameni – pe ăia din autobuzele 178 & 137, pe ăia din troleele 85 & 92, pe ăia de pe stradă... în fine, o substragere din autismul şoferului insolitat... cel mai mult îmi lipsesc muzica şi posibilitatea de a mai mufa câte o pipă între două-trei semafaure... sper ca în două săptămâni lumea să revină la normal... normalul meu (mizantrop), fireşte! (uite, hélène, vezi, am renunţat pentru o vreme la maşină – din lenea de a o scoate de sub troiene şi din lipsă de locuri de parcare, ai să spui tu – ceea ce parţial e adevărat)

p.s.1: dacă mergeţi la coffee shop, în union square, o să întâlniţi la garderobă o fată care citeşte Мастер и Маргарита. întrebaţi-o de behemot şi o să se facă toată un zâmbet.

p.s.2: de fiecare dată când veneau la masă, păunii bunicului lui andrew din chapel hill obişnuiau să danseze înainte să înceapă să-i ciugulească grăunţele din palmă...

p.s.3: cred că cineva, acolo, aşa, mai pe sus, chiar mă iubeşte (măcar un pic), pentru că m-a aşteptat de crăciun cu cadoul ăsta

p.s.4: sunt curios cum sună vocea andreei când spune bună dimineaţa în limba ei :-?

wtf, why not?

2008-01-08T18:28:00.000+03:00

da

2008-01-06T01:28:00.000+03:00

Better that every fiber crack
and fury make head,
blood drenching vivid
couch, carpet, floor
and the snake-figured almanac
vouching you are
a million green counties from here,

than to sit mute, twitching so
under prickling stars,
with stare, with curse
blackening the time
goodbyes were said, trains let go,
and I, great magnanimous fool, thus wrenched from
my one kingdom.

sylvia plath, monologue at 3 am

for the beautiful & warm south i miss

2008-01-05T01:53:00.000+03:00

pentru că textul pe care voiam să-l pun eu aici l-a luat altcineva şi pentru că e noapte şi iarnă (şipedinafarăşipedinăuntru)

2008-01-04T04:07:00.000+03:00

I study the lives on a leaf: the little
Sleepers, numb nudgers in cold dimensions,
Beetles in caves, newts, stone-deaf fishes,
Lice tethered to long limp subterranean weeds,
Squirmers in bogs,
And bacterial creepers
Wriggling through wounds
Like elvers in ponds,
Their wan mouths kissing the warm sutures,
Cleaning and caressing,
Creeping and healing.

theodore roethke, the minimal