ac nauta cum astris

...

2008-01-30T11:15:00.000+03:00

warten...

2008-01-27T21:56:00.001+03:00

Leise sank von dunklen Schritten der Schnee,
Im Schatten des Baums
Heben die rosigen Lider Liebende.

Immer folgt den dunklen Rufen der Schiffer
Stern und Nacht;
Und die Ruder schlagen leise im Takt.

Balde an verfallener Mauer blühen
Die Veilchen
Ergrünt so stille die Schläfe des Einsamen.

georg trakl, im frühling

şi-un cântec

2008-01-25T11:54:00.000+03:00

doi secptici

2008-01-25T09:55:00.000+03:00

varia

2008-01-23T23:32:00.000+03:00

la editura dacia din cluj, a apărut sub semnătura d-nei Aurica Grec volumul Contribuţii privind posibilitatea reducerii poluării aerului determinată de unii compuşi anorganici.

"el are capacitatea de a mânca şi de a suferi în acelaşi timp"

henry miller, tropicul cancerului

"mais elle était folle de Fabrice, et, après dix ans de silence, elle écrivit au marquis pour réclamer son neveu: sa lettre fut laissée sans réponse"

stendhal, la chartreuse de parme

"Alain Chartier, homme de lettres, conseiller et ambassadeur de Charles VII, mourut le 12 mars 1430 en Avignon, bien loin de sa Normandie natale."

alain chartier, poèmes, présentation par james laidlaw

din astea de zile cu ploaie şi zăpadă... care este...

2008-01-23T11:13:00.000+03:00

e aşa bine înapoi în zenobius autisticus... running a-round, running a-long, running a-way... faster, faster, faster...

azrael

2008-01-21T03:03:00.000+03:00

The angels in high places
Who minister to us,
Reflect God’s smile,—their faces
Are luminous;
Save one, whose face is hidden,
(The Prophet saith),
The unwelcome, the unbidden,
Azrael, Angel of Death.
And yet that veilèd face, I know
Is lit with pitying eyes,
Like those faint stars, the first to glow
Through cloudy winter skies.

That they may never tire,
Angels, by God’s decree,
Bear wings of snow and fire,—
Passion and purity;
Save one, all unavailing,
(The Prophet saith),
His wings are gray and trailing,
Azrael, Angel of Death.
And yet the souls that Azrael brings
Across the dark and cold,
Look up beneath those folded wings,
And find them lined with gold.

robert gilbert welsh

we can hide the bodies on the ride home

2008-01-20T04:43:00.001+03:00

minunăţii de la british library

2008-01-17T14:18:00.000+03:00

v-ar plăcea să răsfoiţi un manuscris miniat de secol xiv? dar unul de secol xvi? vreţi să vedeţi cum arată primul atlas geografic al europei? sau să scotociţi prin nişte schiţe ale lui leonardo? sau să vă aruncaţi ochii peste cea mai veche carte tipărită din lume? ori peste povestea lui alice în ţara minunilor scrisă şi ilustrată de mână lui carroll?

dacă da, atunci vizitaţi Online Gallery de la British Library and have fun :)

p.s.: şi un filmuleţ interesant despre cum anume se făceau/fac manuscrisele alea miniate :)

al 101-lea

2008-01-16T18:40:00.001+03:00

Que pourrissent les fruits, se calcinent les fleurs,
Que le vent rase à ras tes vergers, tes jardins,
Que montent tes barreaux, se ferme ton amour,
Qu'alors tout soit brûlé, ossifié, noirci
Sur les pelouses de ta mémoire
Où dansèrent ma robe et mes yeux et mon rire
Dans les châles du vent et le miel des lilas,

Parce qu'un jour, je vais mourir.

renée brock, l'ammande amère

30.

2008-01-15T23:46:00.000+03:00

belle à ne pas y croire
à douter de venise et des miroirs

loin, en novembre
au bout d'elle-même
elle se donne des cours de solitude

jack keguenne, portraits d'elle en novembre

miscelanee

2008-01-15T17:26:00.001+03:00

zi

2008-01-14T17:40:00.001+03:00

de winamp pe shuffle (chiar interesantă selecţia aia aleatoare de a făcut-o), cu ceva mai mult uitat pe geam... iarna asta e de zahăr (nu, nu te pe ea şi iese ceai)... ieri noapte cineva a tăvălit pomii prin zahărul ăsta pudră, iar străzile seamănă cu nişte mari aluaturi umflate şi cocoşate, cum sunt alea de cozonac, acoperite de un strat de zahăr bilos şi grunjos şi bucăţele de nucă din aia pisată... din păcate însă, sunt de nemâncat...

şi, cu toate astea, nervi... şi dor de ducă...

p.s.1: cum anunţă oamenii veştile bune pe-aici :)

IDENTIFICATION DIVISION. PROGRAM-ID. RADU-MIHAI. AUTHOR. SILVIA-ADN-STEFAN.
DATE-WRITTEN. 2008-01-13. ENVIRONMENT DIVISION. DATA DIVISION. WORKING-STORAGE SECTION. 01 BIRTH.
03 PLACE PIC X(20).
01 RADU.
03 WEIGHT PIC 9V999.
03 HEIGHT PIC 99. PROCEDURE DIVISION. MOVE 'SPITALUL MUNICIPAL' TO PLACE OF BIRTH.
MOVE 3,350 TO WEIGHT OF RADU. MOVE 50 TO HEIGHT OF RADU. DISPLAY 'HELLO WORLD'.
EXIT.

Si ca sa compilam fara erori... adaugam in ENVIRONMENT DIVISION:
CONFIGURATION SECTION.
SPECIAL-NAMES.
DECIMAL-POINT IS COMMA.
Apoi se executa cu succes :P

PERFORM UNTIL CAR-IS-FULL
OBTAIN NEXT multa-sanatate-si-fericire WITHIN familia-voastra-mare KEEP EXCULSIVE
IF ERROR-STATUS = DB-END-OF-SET
OBTAIN DUPLICATE
END-IF
END-PERFORM

p.s.2: şi-o poznă, că nu mai pusesem de mult una cu subsemnatul :D

o simplă stare de verde

2008-01-13T23:25:00.001+03:00

de toamnă

2008-01-11T13:44:00.001+03:00

obiceiuri ciudate

2008-01-11T12:10:00.001+03:00

nu ştiu dacă aţi observat, dar există câteva „ticuri” ale vorbitului la mobil, unele diferenţiate pe sexe, altele unisex. de pildă – tipii ăşi bagă mâna stîngă în buzunarul de la pantaloni în timp ce cu dreapta ţin telefonul şi se plimbă de colo-colo, în vreme ce tipele au obiceiul de a se furişa în toaletă şi a se privi în oglindă, simultan cu aceeaşi mişcare a plimbatului de colo-colo... can’t explain it...

la antipa s-a deschis din decembrie şi până în iunie expoziţia de dinozauri din argentina, uriaşii patagoniei

re-ate b (part trois)

2008-01-10T23:57:00.000+03:00

cum era şi normal, minunea străzilor neînţesate de maşini pe care troleele şi autobuzele să se zbenguie în voie n-a ţinut decât trei zile... în a patra zi bulevardul carol arăta de ziceai că se dă carsoabil moka la pachet... evident că am luat-o pe jos de la foişor şi că am depăşit toate mijloacele comunale – târla de 66-uri, un 70 şi un 92, care mai de care blocate ici şi colo... pe la université am ajuns din urmă infecţia aia de 85 verde ce a binevoit să-mi închidă uşile în nas când să mă urc... rammstein, mein teil pentru şofaur, pentru troleu şi neamul lui de „captatori”... am cedat pisihic şi am pornit în tradiţionalul traseu de vară antezenobian, per pedes, pe academiei, prin pasajul majestic, prin faţa teatrului odeon (a propos, cei de la unatc joacă – sau au jucat, nu ştiu sigur – visul unei nopţi de vară), pe le chemin de la victoire... am şi mufat... am profitat de ora timpurie şi am intrat şi pe la humanitas (nu de alta da’ nu mai puteam de frig, plus că dimineaţa la 8 când mai trec eu pe-acolo, e închis la oamenii ăştia)... prilej de updatare – cine ce a mai scos... singurul care m-a ispitit a fost mai vechiul meu amic, jiri marek, cu unchiul meu ulise, pe care l-am şi luat cu mine, desigur... promenadă pe podul mogoşoaii, pin faţa palatului regal – destul de nice curăţat trotuarul – stânga pe ştirbei (culmea, nu era deloc bursuceală), pe la salata mică şi full stop la luterană întru aşteptare de 178 (a apărut după vreo 10 minute şi o ţigară)... cu ocazia asta am constatat că gigeii ăştia de la drumuri şi bo(r)duri au asfaltat (binişor) luterana... am ajuns acasă, după vreo 65-70 de minute de hălăduială orăşenească la minus câte grade or fi fost, cu o teribilă durere de cap (din pricină de frig, cred), calmată graţie celor două tablete de tylenol forte sau extra sau cum i-o mai fi zicând pe care le-am digerat cu prietena mea coca... coca cola, desigur!

în loc dă concluzie, vorba paraziţiilor: „morţii lui dă aerobic”...

p.s.1: continuu să cred cu tărie că tipele care îşi bagă paula sunt simpatice în felul lor...

p.s.2: am revăzut oribilitatea aia de compertă de la krauss şi m-a luat iar nervu’ optic; mi-am adus aminte de ce i [still] hate denisa cu raftul ei infect cu tot...

d'outre mer

2008-01-10T18:40:00.000+03:00

“Sleep is an unripe fruit of death. A dream is an unripe
fruit of prophecy. The globe of the sun is an unripe fruit
of the supernal light.”
– Bereshit Rabbah 17:5

“Go round the world and roar like a lion!”
– Sage Yogaswami (to Satguru Sivaya Subramuniyaswami)

whitesnake hair he sits in one more
sun & furs all black into the hills his cave
& to the sea the guest of men takes rice &
curds he speeds & is perfected as a corpse
concealing grace or into sparks to splinter
days & rise his ancient thread-thin ray of love
he drives a donkey timbrels flutes & harps a
road a sky-gauge span & messengers of winds
of man is old or is a serpent close to sunset
stands his mouth as earth or white & ruddy
tree & joined to days like flame to burning
coal to blue-green beryl eyes he bakes on
stones as light all dark from shining black &
summer opened blue to rise like cakes of oil
& wheat he kissed of oil & words of (don’t
look!) chaos: quickening / his sandal waters
leavings of his food & no place empty of it –
help for dead or thin like slice of ruby egg he
follows bones of storms & poisons morning

paul hardacre, storm bones, sea

părerea mea... care ieste...

2008-01-10T13:40:00.000+03:00

printre picături, am apucat să văd (mult)premiatul 4 luni 3 săptămâni şi 2 zile... rămân la ceea ce am zis deja, cândva, pe jurnalul ăsta virtual despre filmografia noastră contimpurană. vorba lui sandu când s-a terminat (brusc): „film românesc, ce vrei?...” sau „just another romanian movie”. nimic de zis, povestea se ţine; imaginea e bună, la fel şi sonorul; per ansamblu, e bine legat; personajele sunt simpatice (cineva o să mă urască pentru că sunt atât de „insensibil”, pesemne); e interesantă starea aia de tensiune pe care o degajă, iar finalul nu e chiar atât de previzibil (deşi, întrucâtva, ne e specific aş putea spune) – lucrurile „se termină cu bine”, da’, de fapt, „nu se termină bine” deloc ori ză big picture is as wrong as it gets... pe scurt, mi-a lăsat un gust amar, ca de zaţ rece de cafea tare în care ai pus sare, în loc de zahăr...

şi-acuma vine nedumeririle mele (care este sub 50, oricum):
a) dacă filmul ăsta, care nu e nici cel mai prost, da’ nici din cale afară de extra-excepţional a luat atâtea premii (mari), oare cum or fi fost restul de filme?
b) oare a scăzut într-atât cinematografia europeană?
c) oare a crescut într-atât cinematografia românească?
d) poate nu m-am prins eu de cât de bun e când l-am văzut aşa, „printre picături”, şi tre’ să-l mai văd încă o dată, în linişte?
e) sau, de fapt, exact cu chestiunile de le-am zis eu mai sus trebuia să rămân de pe urma lu’ filmu’ ăsta, numai că nu m-am prins eu pentru că orizontala mea de aşteptauri a fost mult prea mare (pomu’ lăudat... sacu’...)?

re-ate b (part deux)

2008-01-09T22:21:00.000+03:00

în seara asta mi s-au confirmat 3 bănuieli:

1. pentru a jdeeee mia oară, când vine vorba de urcat în ratb, toţi nebunii, beţivii şi pensionarii rătăciţi sau care au dat mai mult ori mai puţin în mintea copiilor sunt atraşi în mod iremediabil şi irevocabil, mai abitir ca un magnet, de persoana mea. pe drumul spre casă, în troleul 85, am avut parte preţ de 45 de minute de întrebările tremolate şi dublate energic de o considerabilă doză de scepticism, repetate din staţie în staţie (cu o precizie mai mare decât a vocii feminine cu tempo-ul uşor alterat şi timbrul metalic ce anunţă opririle) ale unei inepuizabile mămăiţe de un metru şi un pic, ce avea aceeaşi destinaţie cu a mea – gara de nord – urcată probabil de pe la obor şi pentru care, orice nou stop, frână sau staţie de-a dreptul trezeau de fiecare dată suspiciunea eternă de a fi ajuns la cel mai important nod bucureştean de cale ferată, comportând, de bună seamă, iminentul risc de a-şi fi ratat scopul periplului. şi ca să fie meniul complet, pe la preoteasa, a început să-i sune ceasul deşteptător de-l avea în plasă şi, pe care, evident, nu-l auzea. deznodământul – la gară am coborât amândoi – „da’ nu vii şi matale cu mine înăuntru?”… /:)... enough is enough

2. întotdeauna adevăraţii şoferii de pe ratb, ăia de viţă veche şi care se vor respecta până la apusul carierei lor de ratb-işti (a propos, ăştia de pe trolee sunt tot şoferi sau manipulanţi??? eu cred că şi ăştia sunt tot şoferi – nu de alta, da’ au volan, deşi au şi fire din alea electrice şi „captatori” cum am aflat în seara asta că se cheamă braţele alea de sar când ţi-e lumea mai dragă pe la câte un macaz de prin mijlocul intersecţiilor) ascultă în intimitatea cabinei lor nemuritoarele şlagăre din electrizanţii ani ’80, ale celebrelor şi de mare răsunet nume precum abba, sandra şi modern talking sau, pentru melomanii inveteraţi, cunoscuţi şi sub numele de blue sytem. unii puţin mai decadenţi – ori ceva mai tineri – mai calcă pe delături şi pot fi depistaţi ascultând o altă formaţie, de altfel în mare vogă prin anii ’90, cu rezonanţe similare celor anterior menţionate şi care, în acea veselă perioadă a istoriei noastre recente se auzea din celeberissemele „măgăoaie” cu led-uri marca internaţional mai pe la toate gurile de metrou. ghiciţi? ei bine... ace of base (cei de-a dreptul extremişti, recurg şi la o alte voce la fel de nemuritoare, cea a unei dudui pe nume la buche (jiiizzzz) – care m-a isterizat pe mine în tinereţe, pe când mă aflam într-o călătorie de plăcere cu trenul, vreme de 3 ceasuri – rămasă în conştiinţa colectivă pentru hit-ul be my lover – şi „pusă pe repeat”, ca să citez dintr-un mare clasic în viaţă al muzicii româneşti). în această seară, m-am delectat cu nepieritoarele i’ll never be (a) maria magdalena, in the heat of the night, hiroshima şi încă vreo câteva pe care nu le-am mai distins, pentru că începuse să-i sune ceasul mămăiţei despre care vă vorbeam la bănuiala numărul 1.

3. ultima bănuială care mi se confirmă, este că, din lipsă de preocupare (autismul ăla al şofatului de unu’ singur în zenobius alături de şoarecul infect şi deprimat ce se holbează cu o meclă adormită la mine de pe bord e şi el bun la ceva pentru că mă ţine cu mintea într-o altfel de priză, undeva unde lucrurile se succed destul de repede şi un pic ca după nopţile nedormite, mai ales seara, ca în filmul ăla în care nicholas cage era un ambulanţier de făcea ture în dujmănie, pentru că trebuie să fiu atent la drum, îmi dă muzica de care am eu chef şi dozele de nicotină şi cola necesare pentru a nu o lua razna), cum ar fi oameni interesanţi la care să te uiţi, ceva de văzut de se împlântă pe stradă ori vreo chestie de citit super rapid, încep să gândesc – de obicei „aiurea în troleu” (nu în tramvai, pentru că nu prea mi-au plăcut niciodată) – totdeauna răsunându-mi în crieri mein teil a celor de la rammstein şi mă iau nervii, desigur... so, bef@&$%#ware în ce troleu vă urcaţi şi lângă cine vă aşezaţi sau faceţi ceva să se topească odată infecţia asta de moloz de zăpadă... >:)

re-ate b

2008-01-09T17:03:00.000+03:00

asta e a treia zi de mers cu ratb-ul după vreo 11 luni în care m-am bucurat de confortul lui zenobius (care acuma zace în faţa blocului, sub vreo două palme de nămeţi - şi căruia îi ţine companie de pe bord şoarecul infect şi deprimat, rezemat într-o rână, pe partea stângă). astfel, până pe 22 ianuarie, sunt fericitul posesaur al unui abonament fracturat pe toate liniile urbane (dacă zice ei, deşi, sub asediul alb, străzile capitaliste numai urbane nu-mi par). o experienţă intersantă, mai ales din perspectiva socializării. ieri am avut senzaţia, că, pentru prima oară după ceva mai multă vreme văd oameni – pe ăia din autobuzele 178 & 137, pe ăia din troleele 85 & 92, pe ăia de pe stradă... în fine, o substragere din autismul şoferului insolitat... cel mai mult îmi lipsesc muzica şi posibilitatea de a mai mufa câte o pipă între două-trei semafaure... sper ca în două săptămâni lumea să revină la normal... normalul meu (mizantrop), fireşte! (uite, hélène, vezi, am renunţat pentru o vreme la maşină – din lenea de a o scoate de sub troiene şi din lipsă de locuri de parcare, ai să spui tu – ceea ce parţial e adevărat)

p.s.1: dacă mergeţi la coffee shop, în union square, o să întâlniţi la garderobă o fată care citeşte Мастер и Маргарита. întrebaţi-o de behemot şi o să se facă toată un zâmbet.

p.s.2: de fiecare dată când veneau la masă, păunii bunicului lui andrew din chapel hill obişnuiau să danseze înainte să înceapă să-i ciugulească grăunţele din palmă...

p.s.3: cred că cineva, acolo, aşa, mai pe sus, chiar mă iubeşte (măcar un pic), pentru că m-a aşteptat de crăciun cu cadoul ăsta

p.s.4: sunt curios cum sună vocea andreei când spune bună dimineaţa în limba ei :-?

wtf, why not?

2008-01-08T18:28:00.000+03:00

da

2008-01-06T01:28:00.000+03:00

Better that every fiber crack
and fury make head,
blood drenching vivid
couch, carpet, floor
and the snake-figured almanac
vouching you are
a million green counties from here,

than to sit mute, twitching so
under prickling stars,
with stare, with curse
blackening the time
goodbyes were said, trains let go,
and I, great magnanimous fool, thus wrenched from
my one kingdom.

sylvia plath, monologue at 3 am

for the beautiful & warm south i miss

2008-01-05T01:53:00.000+03:00

pentru că textul pe care voiam să-l pun eu aici l-a luat altcineva şi pentru că e noapte şi iarnă (şipedinafarăşipedinăuntru)

2008-01-04T04:07:00.000+03:00

I study the lives on a leaf: the little
Sleepers, numb nudgers in cold dimensions,
Beetles in caves, newts, stone-deaf fishes,
Lice tethered to long limp subterranean weeds,
Squirmers in bogs,
And bacterial creepers
Wriggling through wounds
Like elvers in ponds,
Their wan mouths kissing the warm sutures,
Cleaning and caressing,
Creeping and healing.

theodore roethke, the minimal

:)

2007-12-25T01:02:00.000+03:00

There are some nights when
sleep plays coy,
aloof and disdainful.
And all the wiles
that I employ to win
its service to my side
are useless as wounded pride,
and much more painful.

maya angelou, insomniac

o zi...

2007-12-20T07:41:00.000+03:00

A dream lies dead here. May you softly go
Before this place, and turn away your eyes,
Nor seek to know the look of that which dies
Importuning Life for life. Walk not in woe,
But, for a little, let your step be slow.
And, of your mercy, be not sweetly wise
With words of hope and Spring and tenderer skies.
A dream lies dead; and this all mourners know:

Whenever one drifted petal leaves the tree-
Though white of bloom as it had been before
And proudly waitful of fecundity-
One little loveliness can be no more;
And so must Beauty bow her imperfect head
Because a dream has joined the wistful dead!

dorothy parker, a dream lies dead

if on a winter's night a traveler

2007-12-19T06:50:00.001+03:00

a state of trance

2007-12-13T15:18:00.000+03:00

furor visu

2007-12-13T04:16:00.000+03:00

When most I wink, then do mine eyes best see,
For all the day they view things unrespected;
But when I sleep, in dreams they look on thee,
And darkly bright, are bright in dark directed.

Then thou, whose shadow shadows doth make bright,
How would thy shadow's form form happy show
To the clear day with thy much clearer light,
When to unseeing eyes thy shade shines so!

How would, I say, mine eyes be blessed made
By looking on thee in the living day,
When in dead night thy fair imperfect shade
Through heavy sleep on sightless eyes doth stay!

All days are nights to see till I see thee,
And nights bright days when dreams do show thee me.

william shakespeare, sonnets, xliii

ochii inorogului

2007-12-10T00:05:00.001+03:00

de vineri, de la şcoală, sau leaving for venus in a getaway car...

2007-12-07T16:28:00.000+03:00

Sweet Sir Galahad
came in through the window
in the night when
the moon was in the yard.
He took her hand in his
and shook the long hair
from his neck and he told her
she'd been working much too hard.
It was true that ever since the day
her crazy man had passed away
to the land of poet's pride,
she laughed and talked alot
with new people on the block
but always at evening time she cried.

And here's to the dawn of their days.

She moved her head
a little down on the bed
until it rested softly on his knee.
And there she dropped her smile
and there she sighed awhile,
and told him all the sadness
of those years that numbered three.
Well you know I think my fate's belated
because of all the hours I waited
for the day when I'd no longer cry.
I get myself to work by eight
but oh, was I born too late,
and do you think I'll fail
at every single thing I try?

And here's to the dawn of their days.

He just put his arm around her
and that's the way I found her
eight months later to the day.
The lines of a smile erased
the tear tracks upon her face,
a smile could linger, even stay.
Sweet Sir Galahad went down
with his gay bride of flowers,
the prince of the hours
of her lifetime.

And here's to the dawn
of their days,
of their days.

joan baez, sweet sir galahad

...

2007-12-05T17:22:00.000+03:00

din nou, despre mare...

2007-12-04T16:42:00.000+03:00

maggie and millie and molly and may
went down to the beach (to play one day)

and maggie discovered a shell that sang
so sweetly she couldn't remember her troubles,and

millie befriended a stranded star
who's rays five languid fingers were;

and molly was chased by a horrible thing
which raced sideways while blowing bubbles:and

may came home with a smooth round stone
as small as a world and as large as alone.

For whatever we lose (like a you or a me)
it's always ourselves we find in the sea.

e. e. cummings, maggie & millie & molly & may

cet effrayant génie

2007-12-03T23:30:00.000+03:00

Balayant en trois mots les perfidies voltairiennes, Chateaubriand scella la gloire posthume de Pascal : « Cet effrayant génie... » Tant d'inventions, de combats, de fulgurances dans une vie si brève – Pascal meurt à 39 ans. Cet homme qui hait le moi ne cesse de se démultiplier. Le voilà tour à tour mondain et cloîtré, désespéré et cynique, mystique et calculateur. La diversité de sa pensée étonne. Savant, il invente la géométrie projective, le calcul des probabilités, la physique expérimentale ; juché au plus haut de l'Auvergne, son fief natal, il récuse l'antique théorie selon laquelle la nature aurait horreur du vide. Entrepreneur, il conçoit à 19 ans la machine arithmétique, qui préfigure la calculatrice, et vingt ans plus tard, lance dans Paris les carrosses à cinq sols qui sont nos premiers autobus. Homme d'action, il ferraille contre les jésuites, aux côtés des jansénistes. Penseur du politique, il définit une justice des ordres pour critiquer l'absolutisme. Écrivain, enfin et surtout, camouflé sous sept identités distinctes, il avance par fragments et invente un style qui allie l'esprit de géométrie à l'obsession du mot juste. Cet effroyable génie a choisi l'effroi comme règle de vie. Pascal écrit adossé au néant, noué par la peur de la mort. Il prophétise la condition de l'homme moderne qui, pour fuir ses angoisses, trouve refuge dans le divertissement. Il est le contemporain de nos petites misères et de nos grandes questions. Tout tremble chez Pascal, l'homme qui n'est que roseau pensant, son corps malade dont il ausculte le funeste délabrement, sa main qui écrit, volontiers hautaine et indéchiffrable. Comme tout génie, il se veut singulier. Et solitaire, cultivant le retrait, l'anonymat, la tentation de la pauvreté, la certitude de ne rien savoir : « Je ne sais qui m'a mis au monde, ni ce que c'est que le monde, ni que moi-même ; je suis dans une ignorance terrible de toutes choses; je ne sais ce que c'est que mon corps, que mes sens, que mon âme et que cette partie même de moi qui pense ce que je dis. » Dans ces conditions, comment ne pas choisir de s'en remettre à Dieu ?

jean-louis hue
„le magazine littéraire”, no. 469, novembre 2007

ghosts on the street

2007-12-02T01:23:00.000+03:00

The day is cold, and dark, and dreary;
It rains, and the wind is never weary;
The vine still clings to the mouldering wall,
But at every gust the dead leaves fall,
And the day is dark and dreary.

My life is cold, and dark, and dreary;
It rains, and the wind is never weary;
My thoughts still cling to the mouldering Past,
But the hopes of youth fall thick in the blast,
And the days are dark and dreary.

Be still, sad heart! and cease repining;
Behind the clouds is the sun still shining;
Thy fate is the common fate of all,
Into each life some rain must fall,
Some days must be dark and dreary.

henry wadsworth longfellow, the rainy day

şi eu... ca je/ana

2007-11-29T15:35:00.000+03:00

deşi nu există o pricină anume, ziua asta semănă cu refrenul de la ‘de dragoste – în alte feluri’ a băieţilor de la paraziţii... cred că e doar climaxul mefistofelismului meu de luna asta... sau doar o nouă specie de limax în care mă transform...

na, că mai pun şi câte o poză, că n-am mai pus de mult...

poem dintr-o zi ploioasă de luni în care eu tot zic că e marţi

2007-11-26T17:02:00.000+03:00

Isabel met an enormous bear,
Isabel, Isabel, didn't care;
The bear was hungry, the bear was ravenous,
The bear's big mouth was cruel and cavernous.
The bear said, Isabel, glad to meet you,
How do, Isabel, now I'll eat you!
Isabel, Isabel, didn't worry.
Isabel didn't scream or scurry.
She washed her hands and she straightened her hair up,
Then Isabel quietly ate the bear up.
Once in a night as black as pitch
Isabel met a wicked old witch.
the witch's face was cross and wrinkled,
The witch's gums with teeth were sprinkled.
Ho, ho, Isabel! the old witch crowed,
I'll turn you into an ugly toad!
Isabel, Isabel, didn't worry,
Isabel didn't scream or scurry,
She showed no rage and she showed no rancor,
But she turned the witch into milk and drank her.
Isabel met a hideous giant,
Isabel continued self reliant.
The giant was hairy, the giant was horrid,
He had one eye in the middle of his forhead.
Good morning, Isabel, the giant said,
I'll grind your bones to make my bread.
Isabel, Isabel, didn't worry,
Isabel didn't scream or scurry.
She nibled the zwieback that she always fed off,
And when it was gone, she cut the giant's head off.
Isabel met a troublesome doctor,
He punched and he poked till he really shocked her.
The doctor's talk was of coughs and chills
And the doctor's satchel bulged with pills.
The doctor said unto Isabel,
Swallow this, it will make you well.
Isabel, Isabel, didn't worry,
Isabel didn't scream or scurry.
She took those pills from the pill concocter,
And Isabel calmly cured the doctor.

ogden nash, adventures of isabel

de ce nu m-am dus să votez

2007-11-25T19:07:00.000+03:00

deoarece mâine presimt că de pe buzele tuturor celor pe care am să-i întâlnesc se va desprinde cu subînţeles întrebarea dacă am fost la vot, iar eu sunt un tip leneş, recurg la rândurile care urmează pentru o lămurire pe care, în mizantropia mea, nu am chef să o repet de câteva zeci de ori...

nu am fost să votez pentru că am ajuns (cam târziu, ce-i drept) în punctul în care chiar nu mă mai interesează „gloriosul viitor” pe care unii şi alţii „se zbat” să-l făurească ţării ăsteia de doi bani. mă lasă rece. mi-e absolut indiferent.

mă plictisesc teribil accesele de spaimă, tip „pică guvernul” ori chiar mai triste - „cade băsescu” (aşa cum îmi spunea o fostă colegă de facultate astă vară, care se simţea lovită de un atac de panică şi măcinată de „un sentiment de instabilitate”). mi-e lehamite de toţi cei care aşteaptă de la o mână de inşi „să facă ceva pentru noi”, acei „noi” care se încolonează umil în haine de sărbătoare pentru a pune o ştampilă întru liniştirea spiritului naţional şi a păstrării în stare de funcţionare (pe avarie) a unei speranţe de mai bine.

mi se întoarce stomacul pe dos când aud pe stradă că „statul nu face nimic” sau că acelaşi stat invizibil, dar omniprezent „nu se implică”.

pentru aceste motive, dar şi pentru cele de mai jos, am ales să nu îmi exercit dreptul (aşa-zis) constituţional.

pentru că am convingerea că statul nu mă poate ajuta cu nimic – chiar dacă, printre altele, sunt şi bugetar. pentru că dacă vreau să fie bine, depinde de mine să fie bine. pentru că lucrurile de care am nevoie mi le procur singur prin ceea ce se cheamă muncă. pentru că dacă vrei mai mult, trebuie să munceşti mai mult. pentru că nu aştept nimic de la nimeni. pentru că drepturile şi libertăţile fundamentale îmi sunt călcate în picioare cel puţin de două-trei ori pe zi. pentru că după două săptămâni de lucru supraaglomerate prefer să stau acasă cu ai mei şi să mă joc cu spot. pentru că nu mă uit la televizor. pentru că nu citesc presa. pentru că am un preşedinte de bloc imbecil care mă înnebuneşte cu sistemul de plată „în pauşal”. pentru că am chef să recitesc pasajul despre „misiunea doamnei sachelarie în literatura americană” din simionescu. pentru că la noi nu se găsesc figurine transformers, afară de cele de la supermarket care sunt mult prea mari şi exagerat de scumpe. pentru că pe magheru se circulă cu nonşalanţă pe contrasens. pentru că îmi place rammstein. pentru că am fost la concert la tiamat şi la paul van dyk şi pentru că u2 probabil n-o să vină niciodată în românia. pentru că nu i-a dat nimănui prin minte să facă librării şi biblioteci deschise non-stop. pentru că avem tehnologie şi nu o folosim. pentru că nu sunt „(in)telectual” şi nici nu-mi doresc să fiu. pentru că politicile culturale nu-mi spun nimic. pentru că, în imbecilitatea noastră, atunci când străinii confundă capitala româniei cu budapesta, nouă ne „explodează mămăliga”. pentru că dobitocilor de la depozitul de calculatoare le trebuie două săptămâni să constate că un hard-disk nou-nouţ care a crăpat chiar e mort şi trebuie să mi-l schimbe. pentru că la ambasada statelor unite mi se face morală în română de către o funcţionară americană care nu poate să priceapă că „technical writer” nu are echivalent în limba mea. pentru că buna mea prietenă elena (pe care îmi place să o tachinez) organizează şi participă la reuniuni şi acţiuni de protest „împotriva violenţei împotriva femeilor” şi pentru că ea şi ceilalţi biciclişti nu au piste pe care să se plimbe prin oraş. pentru că îmi iubesc studenţii şi sper să-i văd pe toţi plecaţi cât mai repede cu burse de master sau de doctorat oriunde altundeva în lumea asta mare. pentru că romanele cu personaje români sau cu nume româneşti mi se par fie neverosimile, fie imposibil de citit. pentru că „marile noastre filme”, premiate ici şi colo, nu pot să depăşească stadiul de modeste drame balcanice cu accente specifice de „băşcălie”. pentru că angajaţii ing m-au exasperat cu aberaţia aia de ofertă pentru marea cacealma a pensiei private. pentru că nu am mai fost la teatru. pentru că nu sunt singurul căruia îi plac trubadurii. pentru că târgul de carte gaudeamus e deschis azi doar până la ora 16 şi eu nu am cum să ajung. pentru că nu îmi pun problema integrării în europa şi a recuperării nu ştiu căror decalaje. pentru că mâine mă trezesc la 6:30. pentru că prefer să plătesc cu cardul. pentru că nu am ajuns la sibiu. pentru că nu pot să plec cu gabi prin ţară. pentru că nu (mai) am „simţ civic” şi că îmi e bine-mersi şi fără el. pentru că mi se oferă de lucru oriunde în lumea asta, din anglia până în arabia saudită. pentru că europarlamentarii şi votul uninominal nu îmi sunt de nici un folos. pentru că afară de familie, studenţi, câţiva profesori şi vreo doi-trei prieteni, de ţara asta nu mă leagă nimic.

pentru că pot să spun NU!

urmuziana

2007-11-16T12:19:00.000+03:00

Mumu constă într-un amestec de fişe maliţioase şi dosare propriu-zise. Din pricina naturii sale de vierme uşor de adaptat, au fost descoperite numeroase varietăţi, însă cele mai multe sunt cunoscute sub numele generic de Mumu A. Singura excepţie o reprezintă Mumu B.

all this jazz...

2007-11-14T13:25:00.001+03:00

behemot

2007-11-08T14:07:00.000+03:00

Femeile de serviciu ştiu totul, observă motanul, ridicând laba cu subînţeles. E o greşeală să crezi că ar fi oarbe.

mihail bulgakov, maestrul şi margareta

ombres

2007-11-07T16:28:00.001+03:00

os noctis

2007-11-05T18:49:00.001+03:00

cununi

2007-10-23T20:14:00.000+03:00

Se veştejeşte-o cunună de flori pe fruntea Heliodorei;
Dar ea străluceşte şi pare cununa acelei cununi!

meleagros, coroana lui meleagros, 143, v

monday a.m.

2007-10-22T13:08:00.000+03:00

I’m nobody! Who are you?
Are you nobody, too?
Then there ’s a pair of us—don’t tell!
They ’d banish us, you know.

How dreary to be somebody!
How public, like a frog
To tell your name the livelong day
To an admiring bog!

emily dickinson

crazy, sexy, cool

2007-10-19T10:41:00.000+03:00

for far away friends

2007-10-10T11:51:00.001+03:00

London, thou art of townes A per se.
Soveraign of cities, seemliest in sight,
Of high renoun, riches and royaltie;
Of lordis, barons, and many a goodly knyght;
Of most delectable lusty ladies bright;
Of famous prelatis, in habitis clericall;
Of merchauntis full of substaunce and of myght:
London, thou art the flour of Cities all.

william dunbar, in honour of the city of london

de luni

2007-10-08T11:48:00.000+03:00

she
stolen from my bone
is it any wonder
i hunger to tunnel back
inside desperate
to reconnect the rib and clay
and to be whole again

some need is in me
struggling to roar through my
mouth into a name
this creation is so fierce
i would rather have been born

lucille clifton, adam thinking

sic transit gloria mundi

2007-10-07T23:45:00.001+03:00

...

2007-10-05T14:45:00.000+03:00

Again, in the north there was a church called that of Arsamosata, which was very strongly built and beautifully decorated. On a fixed day in each year, namely on the day of the commemoration of the martyrs who were deposited in it, many used to gather together thither from all quarters, partly for prayer and partly for traffic; for great provision was made for the people who were assembled on that occasion. When there was a great crowd collected of men and women and children, of every age and class, there were terrible flashes of lightning and violent peals of thunder and frightful noises; and all the people fled to the church, to seek refuge with the bones of the saints. And while they were in great fear, and were engaged in prayer and service at midnight, the church fell in and crushed beneath it the greater part of the people who were in it. This happened on the same day on which Nicopolis fell.

Joshua the Stylite, Chronicle composed in Syriac in AD 507

...

2007-10-03T15:29:00.001+03:00

at the world's end...

2007-09-19T15:48:00.000+03:00

...the den of thieves

dies hildegardae

2007-09-17T22:58:00.000+03:00

L’oeil, aultresfois ma joyeuse lumiere,
En ta beaulté fut tellement deceu,
Que de fontaine estendu en ryviere,
Veut reparer le mal par luy conceu.
Car telle ardeur le coeur en à receu,
Que le corps vif est jà reduict en cendre:
Dont l’oeil piteux fait ses ruisseaulx descendre
Pour la garder d’estre du vent ravie,
Affin que moyste aux os se puisse prendre,
Pour sembler corps, ou umbre de sa vie.

Délie. Object de plus haulte vertu. Lyon. Chez Sulpice Sabon, pour Antoine Constantin. 1544

mariners

2007-09-13T09:02:00.000+03:00

Men who have loved the ships they took to sea,
Loved the tall masts, the prows that creamed with foam,
Have learned, deep in their hearts, how it might be
That there is yet a dearer thing than home.
The decks they walk, the rigging in the stars,
The clean boards counted in the watch they keep—
These, and the sunlight on the slippery spars,
Will haunt them ever, waking and asleep.

Ashore, these men are not as other men:
They walk as strangers through the crowded street,
Or, brooding by their fires, they hear again
The drone astern, where gurgling waters meet,
Or see again a wide and blue lagoon,
And a lone ship that rides there with the moon.

david morton

je veux une vie en forme d'arête

2007-09-08T17:29:00.000+03:00

Je veux une vie en forme d'arête
Sur une assiette bleue
Je veux une vie en forme de chose
Au fond d'un machin tout seul
Je veux une vie en forme de sable dans des mains
En forme de pain vert ou de cruche
En forme de savate molle
En forme de faridondaine
De ramoneur ou de lilas
De terre pleine de cailloux
De coiffeur sauvage ou d'édredon fou
Je veux une vie en forme de toi
Et je l'ai, mais ça ne me suffit pas encore
Je ne suis jamais content.

boris vian

september, 7th (two years ago)

2007-09-07T23:13:00.001+03:00

sweet palm – embracing of a wrist
unthought, unspoke, unfold – a twist
such gentle swing – that shade of blue…
we’ve crossed the street – just me and you

fără titlu şi/sau comentarii

2007-09-05T13:48:00.000+03:00

lilo & stitch time ;)

2007-09-03T14:43:00.001+03:00

şoarecul infect şi deprimat nu mai e chiar atât de singur

2007-08-27T22:32:00.000+03:00

pe lângă faptul că, de la o vreme mai are vreo doi fraţi – unul e clar ‘de bibliotecă’, iar celălalt a paraşutat pe lângă nişte pungi cu crănţănele -, mai are şi un filmuleţ (cel de mai jos, desigur) pe care l-am primit de la adelina.

mulţumiiiiiiiiiiiim :)

cântec de departe

2007-08-27T17:39:00.000+03:00

Rassa tan creis e monta e poia
cela qu'es de totz engans voia
sos pretz a las autras enoia
qu'una no-i a que ren i noia
que-l vezers de sa beutat loia
los pros a sos ops cui que coia
que-lh plus conoissen e-lh melhor
mantenon ades sa lauzor
e la tenon per la gensor
e sap far tan entier'onor :
no vol mas un sol preiador.

Rassa domn'ai qu'es fresca e fina
conhda e gaia e mesquina :
pel saur ab color de robina
blanca pel cors com flors d'espina
coude mol ab dura tetina
e sembla conil de l'esquina
a la fina fresca color
al bo pretz et a la lauzor
leu podon triar la melhor
cilh que si fan conoissedor
de me ves qual part eu ador.

Rassa als rics es orgolhoza
e fai gran sen a lei de toza
que no vol Peiteus ni Toloza
ni Bretanha ni Saragoza
ans es de pretz tan enveioza
qu'als pros paubres es amoroza
pois m'a pres per chastiador
prec li que tela car s'amor
et am mais un pro vavassor
qu'un comte o duc galiador
que la tengues a dezonor.

Rassa rics om que re no dona
ni acolh ni met ni non sona
e que senes tort ocaisona
e qui merce-lh quier no perdona
m'enoia e tal persona
que servizi no guizerdona
e li ric om cassador
m'enoian e-lh buzacador
gaban de volada d'austor
que ja mais d'armas ni d'amor
no parlaran om entre lor.

Rassa aisso-us prec que vos plassa :
rics om que de guerra no-s lassa
ni no s'en recre per menassa
tro qu'om si lais que mal no-lh fassa
val mais que ribiera ni cassa
que bo pretz n'acolh e n'abrassa
Maurin ab N'Aigar son senhor
te om per bon envazidor
e-l vescoms defenda s'onor
e-l coms deman la-lh per vigor
e veiam l'ades al pascor.

Mariniers vos avetz onor
e nos avem camjat senhor
bon guerrier per torneiador
E prec a-N Golfier de la Tor
mos chantars nol fassa paor.

Papiols mon chantar recor
en la cort mon mal Bel Senhor.

bertran de born - rassa

(Rassa, într-atât creşte şi se preamăreşte şi se înalţă cea care este lipsită de orice înşelătorie, că meritele sale neplăcute sunt dinaintea celorlalţi şi nu se află nici o doamnă căreia să nu-i stârnească vreo neplăcere; căci doar la vederea frumuseţii ei şi numai ce şi-a câştigat pe cei viteji în slujba sa (oricine ar fi ei), iar cele mai luminate şi cele mai delicate o preaslăvesc, ţinând-o drept cea mai nobilă dintre toate; căci ea ştie să-şi împartă atât de desăvârşit graţiile, încât nu doreşte decât un singur slujitor.

Rassa, este o doamnă proaspătă şi fină şi veselă , pe de-a-ntregul tânără: are şuviţe bălaie de culoarea rubinului şi un trup alb ca de lămâiţă; umăru-i gingaş şi tare-i e pieptul, iar spatele-i arcuit asemeni celui al unui iepure. Din alcătuirea-i pură şi desăvârşită, din înaltele-i merite şi laude ce i se aduc, pot afla cu uşurinţă că este cea mai de seamă, acei care spun că ştiu către cine merge lauda mea.

Rassa, este mândră cu cei puternici, ceea ce dovedeşte înţelepciunea acestei fecioare: căci nu râvneşte nici la Poitiers, nici la Toulouse, nici la Bretagnia, nici la Saragosa, ci caută într-atât valoarea încât dăruieşte dragostea sa celor bravi, chiar de aceştia nu sunt nobili. Şi pentru că m-a luat drept sfetnic, o rog să poarte la mare preţ dragostea sa şi să aleagă mai degrabă un vavasor curajos unui conte sau duce prefăcut care ar acoperi-o de ruşine.

Rassa, puternicul ce nu dăruieşte nimic, cel care nu găzduieşte pe nimeni, nu dăruieşte pe nimeni, nici nu glăsuieşte cuvinte curtenitoare, care fără pricină caută sfadă şi nu iartă atunci când i se cerşeşte îndurarea; îmi displace oricine care nu înapoiază ajutorul primit; la fel cum nu îmi plac nici cei mai mari, iubitori de vânătoare şi vânători cu şoimul şi cei ce se laudă cu zborul lui şi care între ei nu suflă o vorbă despre faptele de arme sau despre iubire.

Rassa, iată, pleacă-ţi urechea: un om de vază care nu se depărtează de faptele de arme şi nu renunţă la lupte până ce duşmanii săi nu încetează să-l mai ameninţe este mai de preţ decât un iubitor de pescuit sau de vânătoare, căci gloria sa va fi mai mare şi va dura mai mult. Maurin, luptând împotriva seniorului său, Aigar, şi-a câştigat faima. Fie ca vicontele să-şi apere binele său, pe care contele îl cere prin puterea sa şi fie să-l vedem numaidecât printre noi, în vremea Paştilor!

Marinari, voi aveţi onoare, însă noi am schimbat un senior luptător de seamă pe unul iubitor de turniruri. Îl rog pe messire Golfier de la Tour să nu-şi facă griji de cântecul meu.

Papiol, du cântecul meu până la curtea răului meu Bun Domn!)

epitaf

2007-08-23T13:51:00.000+03:00

Saphyra Moisini Ducis inclyta filia tandem
Hoc posuit moriens flebile corpus humo
[...]
Tu quicunque vides Saphirae haec monumenta venuste
Saphira dic Saphir nomine digna fuit.

Safira, vestită fiică a voievodului Moise,
în această humă şi-au lăsat, murind, trupul jelit.
[...]
Tu, care vezi acest mormânt al frumoasei Safira,
spune că demnă fu Safira de numele safirului.

anonim, cca. 1580

exerciţiu de autenticitate

2007-08-21T12:10:00.000+03:00

I am a hoodlum, you are a hoodlum, we and all of us are a world of hoodlums—maybe so.
I hate and kill better men than I am, so do you, so do all of us—maybe—maybe so.
In the ends of my fingers the itch for another man’s neck, I want to see him hanging, one of dusk’s cartoons against the sunset.
This is the hate my father gave me, this was in my mother’s milk, this is you and me and all of us in a world of hoodlums—maybe so.
Let us go on, brother hoodlums, let us kill and kill, it has always been so, it will always be so, there is nothing more to it.
Let us go on, sister hoodlums, kill, kill, and kill, the torsoes of the world’s mother’s are tireless and the loins of the world’s fathers are strong—so go on—kill, kill, kill.
Lay them deep in the dirt, the stiffs we fixed, the cadavers bumped off, lay them deep and let the night winds of winter blizzards howl their burial service.
The night winds and the winter, the great white sheets of northern blizzards, who can sing better for the lost hoodlums the old requiem, “Kill him! kill him!…”
Today my son, to-morrow yours, the day after your next door neighbor’s—it is all in the wrists of the gods who shoot craps—it is anybody’s guess whose eyes shut next.
Being a hoodlum now, you and I, being all of us a world of hoodlums, let us take up the cry when the mob sluffs by on a thousand shoe soles, let us too yammer, “Kill him! kill him!…”
Let us do this now … for our mothers … for our sisters and wives … let us kill, kill, kill—for the torsoes of the women are tireless and the loins of the men are strong.

carl sandburg, hoodlums

ghost-flowers (monotropa uniflora)

2007-08-16T08:42:00.001+03:00

In shining groups, each stem a pearly ray,
Weird flecks of light within the shadowed wood,
They dwell aloof, a spotless sisterhood.
No Angelus, except the wild bird’s lay,
Awakes these forest nuns; yet night and day
Their heads are bent, as if in prayerful mood.
A touch will mar their snow, and tempests rude
Defile; but in the mist fresh blossoms stray
From spirit-gardens just beyond our ken.
Each year we seek their virgin haunts, to look
Upon new loveliness, and watch again
Their shy devotions near the singing brook;
Then, mingling in the dizzy stir of men,
Forget the vows made in that cloistered nook.

mary thacher higginson

nice song & jolly video for a funny wednesday & a sad girl

2007-08-15T11:16:00.000+03:00

gadding

2007-08-13T10:02:00.000+03:00

he went like one that hath been stunned,
and is of sense forlorn:
a sadder and a wiser man,
he rose the morrow morn.

s.t. coleridge, the rime of the ancient mariner

a short poem on a friday mornin'

2007-08-10T09:07:00.000+03:00

Not trust you, dear? Nay, ’t is not true.
As sailors trust the shifting sea
From day to day, so I trust you.
They know how smooth the sea can be;
And well they know its treachery
When tempests blow; yet forth they thrust
Their ships, as in security.
They trust it, dear, because they must.

hannah parker kimball, one way of trusting

a tribute to voma

2007-08-06T12:45:00.000+03:00

no comments...

oukey, oukey, sunt melancolic... so what?

2007-08-03T09:10:00.001+03:00

da, ştiu, nici măcar nu plouă...

in the beloved memory of our precious voma

2007-08-02T13:50:00.000+03:00

last voma ride outside the city limits before its sudden crash :(
may its engine and wheels rest in peace...

acelora pentru care nu mai este nimeni să se bată...

2007-08-01T12:47:00.000+03:00

din nou... speranţa...

2007-08-01T10:13:00.001+03:00

pentru radu

2007-07-26T14:41:00.000+03:00

one

2007-07-25T09:09:00.000+03:00

one

2007-07-24T21:18:00.001+03:00

fără titlu

2007-07-23T16:16:00.000+03:00

[toate ferestrele
pe care] un
bărbat trist şi
o fată în roşu au
pictat
frunze

(o. soviany, scrisori din arcadia, editura paralela 45, piteşti, 2005, p. 85)

speed kills

2007-07-20T01:27:00.000+03:00

sometimes stupidity does exactly the same thing...

le livre

2007-07-18T09:52:00.000+03:00

je t'ai donné un livre et je t'ai dit
c'est ça la vie
t'ai-je dit en te donnant le livre
que je ne l'avais pas lu
c'est ça la vie
dire et ne pas dire
faire comme si de l'un à l'autre
il y avait un chemin clandestin

je t'ai donné un livre et je suis
entré dans la clandestinité
le livre est passé d'une main à l'autre
et je me demande
si celui que je t'ai donné
ressemble à celui que tu as reçu

jean portante

riders on the storm

2007-07-17T15:05:00.000+03:00

love letter

2007-07-16T14:59:00.000+03:00

Not easy to state the change you made.
If I'm alive now, then I was dead,
Though, like a stone, unbothered by it,
Staying put according to habit.
You didn't just toe me an inch, no--
Nor leave me to set my small bald eye
Skyward again, without hope, of course,
Of apprehending blueness, or stars.

That wasn't it. I slept, say: a snake
Masked among black rocks as a black rock
In the white hiatus of winter--
Like my neighbors, taking no pleasure
In the million perfectly-chiseled
Cheeks alighting each moment to melt
My cheek of basalt. They turned to tears,
Angels weeping over dull natures,
But didn't convince me. Those tears froze.
Each dead head had a visor of ice.

And I slept on like a bent finger.
The first thing I saw was sheer air
And the locked drops rising in a dew
Limpid as spirits. Many stones lay
Dense and expressionless round about.
I didn't know what to make of it.
I shone, mica-scaled, and unfolded
To pour myself out like a fluid
Among bird feet and the stems of plants.
I wasn't fooled. I knew you at once.

Tree and stone glittered, without shadows.
My finger-length grew lucent as glass.
I started to bud like a March twig:
An arm and a leg, an arm, a leg.
From stone to cloud, so I ascended.
Now I resemble a sort of god
Floating through the air in my soul-shift
Pure as a pane of ice. It's a gift.

sylvia plath

la multi ani, gabi :)

2007-07-16T11:33:00.000+03:00

aital domna

2007-07-10T14:49:00.000+03:00

Le roi des lépreux…
Rêve…
Auprès de la Mer Morte…
Hélas! Pauvre Baudouin…
Où est l’épouse de Lot ?
Où est la plus belle des femmes ?
Ne cherchez…
A jamais…
Ni sous une dune
Ni sous sable
Ni sous sel
Ni sous écume
Ni à Médine…
Ni à Damasque…
Ni à Petre…
Il s’éparpille parmi les étoiles des ports
Pauvre Baudouin
Tes regards égarés
Mes nuits
Les contes du désert
Aux pas des caravanes
Aux voiles des navires
Aux murs et ruelles de cités
Que Sarah seulement…
Rêve…

ce ne ţine în viaţă ne şi omoară

2007-07-10T09:34:00.001+03:00

încet... se numeşte speranţă...

Ausi conme unicorne sui
Qui s’esbahist en regardant
Quant la pucele va mirant.
Tant est liee de son ennui,
Pasmee chiet en son giron;
Lors l’ocit on en traïson.
Et moi ont mort d’autel senblant
Amors et ma dame, por voir:
Mon cuer ont, n’en puis point avoir.

(Les chansons de Thibaut de Champagne, roi de Navarre, édition critique, publiée par A. Wallensköld, Paris, Champion, 1925, p. 112-113)

it's a beautiful day...

2007-07-09T01:38:00.000+03:00

în cele din urmă am văzut jeux d'enfants şi garden state - două filme atât de diferite, dar, esenţial, atât de aproape unul de celălalt.

anul ăsta, de ziua mea, am primit cele mai mişto cadouri ever. de la nimic, trecând prin sms-uri, urări pe mess, mail-uri, telefoane şi urări in corpore cum voce propre, nimic nu s-a comparat cu următoarele trei, aşternute în ordinea cronologică a primirii lor.

primul dar a venit de la gabi - o melodie a celor de la united future organization - happy birthday.

cel de-al doilea, de la mama şi sandu - au reuşit ei să comploteze şi astfel să se organizeze, încât să-mi ia un abonament pe un an la magazine litteraire.

cel de-al treilea, pe care mi l-am făcut singur - un soi de mini-bibliotecă/dulap cu rafturi pentru cărţi în care s-au adăpostit toate cele de zăceau pe jos, în tencuţele dezordonate (prilej cu care şi dormitaurul a suferit o mică 'redecorare', devenind 'mai ergonomic').

p.s.: o vreme, şoarecul infect şi deprimat se aciuiase şi el aici, căpătându-şi astfel, la propriu, şi determinantul 'de bibliotecă'. N-a rezistat prea mult cu titulatura de 'şoarec de bibliotecă infect şi deprimat', astfel încât, în aşteptarea unor zile mai bune, din pricina rafturilor care s-au aglomerat cu repeziciune sau a dorului de ducă, s-a mutat în zenobius.

life is a funny place

2007-07-06T01:01:00.000+03:00

asta aşa... până o să apuc să mai şi scriu câte ceva pe-aici, din nou...

p.s.: şoarecul infect şi deprimat n-a fugit - deocamdată e refugiat în paharul cu creioane :)

cei care...

2007-06-20T21:41:00.000+03:00

... au zabovit pe-aici şi şi-au piredut vremea citind de prin ce am tot năzdrăvănit eu, uite... asta e pentru voi...

vise frumoase pentru noaptea miercurii ăsteia

pentru amatorii de muzică ceva mai veche...

2007-06-20T14:11:00.000+03:00

...adică de prin secolele XIV-XVII, revin cu un link de unde puteţi descărca mai multe fragmente în format mp3.

cred că se cuvine să-i mulţumim domnului Jon Sayles (cel care interpretează respectivele piese) pentru amabilitatea de a ne fi pus gratuit şi legal la dispoziţie aceste fragmente, după cum însuşi declară:

"All MP3 recordings below, may be downloaded and distributed free of charge. The recordings may be used for any purpose whatsoever. In fact, that's the only reason I'm doing this (to promote Early Music, and especially to promote the musical selections recorded below)."

Enjoy, lads!

and then?

2007-06-14T01:59:00.000+03:00

travis day - all day

2007-06-13T11:44:00.000+03:00

pentru că e miercuri, m-am gândit să fac din ziua de azi ziua travis... ştiţi voi, băieţii aia simpatici, din glasgow, care cântă despre ploaia de cade mereu peste ei, care se bat cu mâncare şi aleargă prin videoclipuri, arborând mereu nişte figuri foarte serioase şi tot felul de chestii din astea...

de ce ziua travis?

de ce nu?

writing 2 reach u

Every day I wake up and it's Sunday
Whatever's in my eye won't go away
The radio is playing all the usual
What's a Wonderwall anyway
Because my inside is outside
My right side's on the left side
Cause I'm writing to reach you now but
I might never reach you
Only want to teach you
About you
But that's not you
It's good to know that you are home for Christmas
It's good to know that you are doing well
It's good to know that you all know I'm hurting
It's good to know I'm feeling not so well
Because my inside is outside
My right side's on the left side
Cause I'm writing to reach you now but
I might never reach you
Only want to teach you
About you
But that's not you
And you know it's true
But that won't do
Maybe then tomorrow will be Monday
And whatever's in my eye should go away
But still the radio keeps playing all the usual
And what's a Wonderwall anyway
Because my inside is outside
My left side's on the right side
Cause I'm writing to reach you now but
I might never reach you
Only want to teach you
About you
But that's not you
And you know it's true
But that won't do
And you know it's you
I'm talking to

budapesta iarna

2007-06-12T12:34:00.000+03:00

una şi alta... însă nu tot...

ce mai auscultez în ultima vreme

2007-06-11T11:05:00.000+03:00

nu de alta, dar poate vă vin şi vouă idei ;)

Joshua Radin - We Were Here
U2 - 18 Singles (Nov. 2006)
Elvis Perkins - Ash Wednesday
Guitarra Clasica Espanola
The Postmarks - The Postmarks (2007)
Corinne Bailey Rae - Corinne Bailey Rae (Special Edition 2CD 2007)
Suede - Singles
U2 - Ultimate Acoustic
John Legend - Once Again (2006)
Matt Costa - Songs We Sing
Os Dias de Madredeus
Alexi Murdoch - Time Without Consequence (2006)
Page France and the Family Telephone (2007)
Regina Spektor - Soviet Kitsch
The Kills - No Wow (2005)
The Stills - Logic Will Break Your Heart (2003)
Sandi Thom - Smile... it confuses people
The Goo Goo Dolls - Let Love In (2006)
Trio Da Paz - Black Orpheus (1994)
Various Artists - Café Lisboa
John Legend - Get Lifted (2004)
More Stan GETZ for Lovers (2006)
Laura Branigan - The Best Of Branigan (1995)
Miles Davis Quintet - Miles Smiles (1966)

un sfârşit de săptămână

2007-06-10T21:43:00.000+03:00

cu multe de spus... vineri seara mi-am dat seama că eu nu am văzut până acum alien resurrection - so i just did that yesterday...

da, ieri, când a fost şi ziua lui sandu :)

şi tot ieri, în nebunia noastră proprie şi specifică şi, probabil, repetabilă, ne-am urcat în maşină şi ne-am repezit până la câmpina, la paltinu...

dar nu numai, am vrut să mergem şi la brebu, la curtea domnească - din păcate am ajuns cu o jumătate de oră după ce se închisese, dar ce-l puţin acum ştim pe unde să o luăm şi avem şi numărul de telefon ;)

drum şi ploaie şi câmpuri aurii şi fulgere şi cer gri şi obosit şi goană, cât mai multă goană, cât mai repede, cât mai departe...

bâjbâind după el, am ajuns spre şotrile la voila, unde e un sanatoriu pentru bolnavii psihic - mai în glumă, mai în serios, i-am zis lui sandu să ţină minte drumul :D

şi la brebu am ajuns îndrumaţi de un nene pe bicicletă, care pedala de zor la vale în faţa noastră şi ne arăta pe unde să mergem, fluturându-şi de zor mâna dreaptă şi în semn de rămas bun...

şi tot ieri am văzut şi california dreamin'. mişto.

despre ziua de azi poate că o să vă povestesc mâine - a avut şi ea farmecul ei, într-un fel...

p.s. 1: şi nu, şoarecul infect şi deprimat n-a venit cu noi ieri - a rămas pe masa din bucătărie, cu privirea aţintită în gol, dând impresia că nu se sinchiseşte, bravând, ca de obicei, înfăşurat în cele două etichete interminabile

p.s. 2: asta asculta şoarecul infect şi deprimat vineri. am pus şi versurile, just in case...

It doesn't hurt me.
You want to feel, how it feels?
You want to know, know that it doesn't hurt me?
You want to hear about the deal I'm making.
You, (If I only could, be running up that hill)
You and me (If I only could, be running up that hill)

And if I only could,
Make a deal with God,
Get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
Be running up that building.
If I only could

You don't want to hurt me,
But see how deep the bullet lies.
Unaware that I'm tearing you asunder.
There's a thunder in our hearts, baby

So much hate for the ones we love?
Tell me, we both matter, don't we?
You, (If I only could, be running up that hill)
You and me (If I only could, be running up that hill)
You and me, won't be unhappy

And if I only could,
Make a deal with God,
And get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
Be running up that building.
If I only could

Come on, baby, come on, come on, darling,
Let me steal this moment from you now.
Come on angel, come on, come on, darling,
Let's exchange the experience

And if I only could,
Make a deal with God,
And get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
With no problems.

And if I only could,
Make a deal with God,
And I'd get him to swap our places,
Be running up that road,
Be running up that hill,
With no problems.

If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill
If I only could, be running up that hill

lord of the miiiiiiiiiiiiiice

2007-06-08T17:47:00.000+03:00

mulţumită lui gabi, am aflat că există un alt şobolincozaur, un soi de văr mai mare al şoarecului infect şi deprimat, care în curând va deveni celebru... pentru detalii, clic aici

Jaufré Rudel – Vida

2007-06-08T16:46:00.000+03:00

Jaufres Rudels de Blaia si fo mout gentils hom, e fo princes de Blaia. Et enamoret se de la comtessa de Tripol, ses vezer, per lo ben qu'el n'auzi dire als pelerins que venguen d'Antiocha. E fez de leis mains vers ab bons sons, ab paubres motz.
E per voluntat de leis vezer, el se croset e se mes en mar. E pres lo malautia en la nau, e fo condug a Tripol, en un alberc, per mort. E fo fait saber a la comtessa et ella venc ad el, al son leit e pres lo entre sos bratz.
E saup qu'ella era la comtessa, e mantenent recobret l'auzir e.l flairar, e lauzet Dieu, que l'avia la vida sostenguda tro qu'el l'agues vista. Et enaissi el mori entre sos bratz.
Et ella lo fez a gran honor sepellir en la maison del Temple. E pois, en aquel dia, ella se rendet morga per la dolor qu'ella ac de la mort de lui.

(Texte original: Les vies des troubadours, UGE, textes repris des Biographies des troubadours, Toulouse, Privat, 1950, J. Boutière et A. H. Schutz éd.; imaginea reproduce miniatura dintr-un manuscris italian din secolul al XIII-lea ce înfăţişează pe Rudel murind în braţele Hodiernei din Tripoli, manuscris aflat în posesia Bibliotecii Naţionale a Franţei, coll. Manuscrits Français 854, fol. 121)

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil şi generos şi prinţ de Blaia. Şi s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, şi numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Şi a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple.
Şi pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat şi s-a pornit pe mare. Şi pe corabie a căzut bolnav şi a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Şi aceasta a ajuns la urechile contesei şi ea a venit la el, la căpătâiul său şi l-a luat în braţe.
Şi a ştiut că ea era contesa, şi pe loc şi-a redobândit vederea şi auzul şi l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ţinut în viaţă până a văzut-o. Şi astfel a murit el în braţele sale.
Iar ea l-a aşezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Şi pe urmă, în aceeaşi zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui.

(nevrednica traducere pentru care dinainte iertare vă cer îmi aparţine)

clic aici pentru a descărca varianta cu acompaniament a textului în occitană, precum şi începutul celebrei Lanquan li jorn son lonc e may

(pentru textul complet şi traducerea lui în limba engleză, dar şi alte versuri ale lui Rudel, mergeţi la http://www.trobar.org/troubadours/jaufre_rudel/; dacă v-a plăcut ce aţi ascultat mai devreme şi vreţi mai mult, mergeţi la http://hberteaux.free.fr/Pages/Cortesia/repertoire_cortesia.htm)

statistic vorbind...

2007-06-08T12:42:00.000+03:00

pagina jurnalului meu virtual a fost vizitată în numai trei zile de 47 de ori, de 25 de persoane care s-au holbat de 178 de ori la ce-am scris sau pus eu pe-acolo. Printre vizitatori s-au numărat 2 americani, 1 canadian (sau canadiană, deşi e cam cald pentru un asemenea articol vestimentar) şi vreo 44 de europeni, din care 41 veniţi din cea de răsărit (români, evident) & 3 din cea de apus (un francez, un german şi un italian - sună de parcă e banc). Timpul mediu de staţionare pe jurnalul în chestiune a fost de 2 minute şi 54 de secunde.

Şi-acum vine nedumerirea mea... oare ce-or fi vrut să afle toţi oamenii ăştia? Să fie vorba de povestea şoarecului infect şi deprimat? Cine ştie?...

şoarecul infect şi deprimat loveşte din nou

2007-06-06T23:27:00.000+03:00

la fel ca data trecută, daţi click pe poză şi citiţi ce scrie în bara aia albastră de titlu

You Made Me The Thief Of Your Heart (by Sinead O'Connor) - for this ash wednesday - no comments...

2007-06-06T15:32:00.000+03:00

You made me the thief of your heart
I hope you're happy now...
...I could never make you so...
you were a hard man...
no harder in this world
you made me cold and you made me hard
and you made me the thief of your heart
Winter is cold...oh!
But you're colder still
and for the first time
I feel like you're mine
I share you with the one who will
mend what falls apart
and turn a blind eye
to the thief of your heart
Ohhh you lost
Ohhh you lost all
you lost all
you lost all
I'll never wash these clothes
I want to keep the stain
Your blood to me is precious
nor would I spill it in vain
your spirit sings
though your lips never part
singing only to me
the thief of your heart
Ohhh you lost
Ohhh you lost
Ohhh you lost all
lost all
Ohhh you lost
Ohhh you lost all
lost all

un banc de la sandu (cu dedicaţie specială)

2007-06-06T14:17:00.000+03:00

Un tip oarecare aştepta în Maybach-ul său culoarea verde la semnafor, când, fără să observe, în spatele acestuia intră cu viteză mare un alt tip, fiind la volanul unui Tico. Şoferul din Maybach, doar foarte puţin zdruncinat, se uită pe displayul computerului de bord, care îi afişase următorul mesaj: "New hardware found! Do you want to install it?".

...

2007-06-06T01:48:00.001+03:00

ash wednesday - nu-i deajuns?

just a poem (to say that i'm sorry)

2007-06-05T10:57:00.000+03:00

THE BROKEN HEART
by John Donne

He is stark mad, whoever says,
That he hath been in love an hour,
Yet not that love so soon decays,
But that it can ten in less space devour ;
Who will believe me, if I swear
That I have had the plague a year?
Who would not laugh at me, if I should say
I saw a flash of powder burn a day?

Ah, what a trifle is a heart,
If once into love's hands it come !
All other griefs allow a part
To other griefs, and ask themselves but some ;
They come to us, but us love draws ;
He swallows us and never chaws ;
By him, as by chain'd shot, whole ranks do die ;
He is the tyrant pike, our hearts the fry.

If 'twere not so, what did become
Of my heart when I first saw thee?
I brought a heart into the room,
But from the room I carried none with me.
If it had gone to thee, I know
Mine would have taught thine heart to show
More pity unto me ; but Love, alas !
At one first blow did shiver it as glass.

Yet nothing can to nothing fall,
Nor any place be empty quite ;
Therefore I think my breast hath all
Those pieces still, though they be not unite ;
And now, as broken glasses show
A hundred lesser faces, so
My rags of heart can like, wish, and adore,
But after one such love, can love no more.