re-ate b (part trois)

cum era şi normal, minunea străzilor neînţesate de maşini pe care troleele şi autobuzele să se zbenguie în voie n-a ţinut decât trei zile... în a patra zi bulevardul carol arăta de ziceai că se dă carsoabil moka la pachet... evident că am luat-o pe jos de la foişor şi că am depăşit toate mijloacele comunale – târla de 66-uri, un 70 şi un 92, care mai de care blocate ici şi colo... pe la université am ajuns din urmă infecţia aia de 85 verde ce a binevoit să-mi închidă uşile în nas când să mă urc... rammstein, mein teil pentru şofaur, pentru troleu şi neamul lui de „captatori”... am cedat pisihic şi am pornit în tradiţionalul traseu de vară antezenobian, per pedes, pe academiei, prin pasajul majestic, prin faţa teatrului odeon (a propos, cei de la unatc joacă – sau au jucat, nu ştiu sigur – visul unei nopţi de vară), pe le chemin de la victoire... am şi mufat... am profitat de ora timpurie şi am intrat şi pe la humanitas (nu de alta da’ nu mai puteam de frig, plus că dimineaţa la 8 când mai trec eu pe-acolo, e închis la oamenii ăştia)... prilej de updatare – cine ce a mai scos... singurul care m-a ispitit a fost mai vechiul meu amic, jiri marek, cu unchiul meu ulise, pe care l-am şi luat cu mine, desigur... promenadă pe podul mogoşoaii, pin faţa palatului regal – destul de nice curăţat trotuarul – stânga pe ştirbei (culmea, nu era deloc bursuceală), pe la salata mică şi full stop la luterană întru aşteptare de 178 (a apărut după vreo 10 minute şi o ţigară)... cu ocazia asta am constatat că gigeii ăştia de la drumuri şi bo(r)duri au asfaltat (binişor) luterana... am ajuns acasă, după vreo 65-70 de minute de hălăduială orăşenească la minus câte grade or fi fost, cu o teribilă durere de cap (din pricină de frig, cred), calmată graţie celor două tablete de tylenol forte sau extra sau cum i-o mai fi zicând pe care le-am digerat cu prietena mea coca... coca cola, desigur!

în loc dă concluzie, vorba paraziţiilor: „morţii lui dă aerobic”...

p.s.1: continuu să cred cu tărie că tipele care îşi bagă paula sunt simpatice în felul lor...

p.s.2: am revăzut oribilitatea aia de compertă de la krauss şi m-a luat iar nervu’ optic; mi-am adus aminte de ce i [still] hate denisa cu raftul ei infect cu tot...