pentru radu

one

one

fără titlu

[toate ferestrele
pe care] un
bărbat trist şi
o fată în roşu au
pictat
frunze

(o. soviany, scrisori din arcadia, editura paralela 45, piteşti, 2005, p. 85)

speed kills

sometimes stupidity does exactly the same thing...

le livre

je t'ai donné un livre et je t'ai dit
c'est ça la vie
t'ai-je dit en te donnant le livre
que je ne l'avais pas lu
c'est ça la vie
dire et ne pas dire
faire comme si de l'un à l'autre
il y avait un chemin clandestin

je t'ai donné un livre et je suis
entré dans la clandestinité
le livre est passé d'une main à l'autre
et je me demande
si celui que je t'ai donné
ressemble à celui que tu as reçu

jean portante

riders on the storm

:)

love letter

Not easy to state the change you made.
If I'm alive now, then I was dead,
Though, like a stone, unbothered by it,
Staying put according to habit.
You didn't just toe me an inch, no--
Nor leave me to set my small bald eye
Skyward again, without hope, of course,
Of apprehending blueness, or stars.

That wasn't it. I slept, say: a snake
Masked among black rocks as a black rock
In the white hiatus of winter--
Like my neighbors, taking no pleasure
In the million perfectly-chiseled
Cheeks alighting each moment to melt
My cheek of basalt. They turned to tears,
Angels weeping over dull natures,
But didn't convince me. Those tears froze.
Each dead head had a visor of ice.

And I slept on like a bent finger.
The first thing I saw was sheer air
And the locked drops rising in a dew
Limpid as spirits. Many stones lay
Dense and expressionless round about.
I didn't know what to make of it.
I shone, mica-scaled, and unfolded
To pour myself out like a fluid
Among bird feet and the stems of plants.
I wasn't fooled. I knew you at once.

Tree and stone glittered, without shadows.
My finger-length grew lucent as glass.
I started to bud like a March twig:
An arm and a leg, an arm, a leg.
From stone to cloud, so I ascended.
Now I resemble a sort of god
Floating through the air in my soul-shift
Pure as a pane of ice. It's a gift.

sylvia plath

la multi ani, gabi :)

aital domna

Le roi des lépreux…
Rêve…
Auprès de la Mer Morte…
Hélas! Pauvre Baudouin…
Où est l’épouse de Lot ?
Où est la plus belle des femmes ?
Ne cherchez…
A jamais…
Ni sous une dune
Ni sous sable
Ni sous sel
Ni sous écume
Ni à Médine…
Ni à Damasque…
Ni à Petre…
Il s’éparpille parmi les étoiles des ports
Pauvre Baudouin
Tes regards égarés
Mes nuits
Les contes du désert
Aux pas des caravanes
Aux voiles des navires
Aux murs et ruelles de cités
Que Sarah seulement…
Rêve…

ce ne ţine în viaţă ne şi omoară

încet... se numeşte speranţă...

Ausi conme unicorne sui
Qui s’esbahist en regardant
Quant la pucele va mirant.
Tant est liee de son ennui,
Pasmee chiet en son giron;
Lors l’ocit on en traïson.
Et moi ont mort d’autel senblant
Amors et ma dame, por voir:
Mon cuer ont, n’en puis point avoir.

(Les chansons de Thibaut de Champagne, roi de Navarre, édition critique, publiée par A. Wallensköld, Paris, Champion, 1925, p. 112-113)

it's a beautiful day...

în cele din urmă am văzut jeux d'enfants şi garden state - două filme atât de diferite, dar, esenţial, atât de aproape unul de celălalt.

anul ăsta, de ziua mea, am primit cele mai mişto cadouri ever. de la nimic, trecând prin sms-uri, urări pe mess, mail-uri, telefoane şi urări in corpore cum voce propre, nimic nu s-a comparat cu următoarele trei, aşternute în ordinea cronologică a primirii lor.

primul dar a venit de la gabi - o melodie a celor de la united future organization - happy birthday.

cel de-al doilea, de la mama şi sandu - au reuşit ei să comploteze şi astfel să se organizeze, încât să-mi ia un abonament pe un an la magazine litteraire.

cel de-al treilea, pe care mi l-am făcut singur - un soi de mini-bibliotecă/dulap cu rafturi pentru cărţi în care s-au adăpostit toate cele de zăceau pe jos, în tencuţele dezordonate (prilej cu care şi dormitaurul a suferit o mică 'redecorare', devenind 'mai ergonomic').

p.s.: o vreme, şoarecul infect şi deprimat se aciuiase şi el aici, căpătându-şi astfel, la propriu, şi determinantul 'de bibliotecă'. N-a rezistat prea mult cu titulatura de 'şoarec de bibliotecă infect şi deprimat', astfel încât, în aşteptarea unor zile mai bune, din pricina rafturilor care s-au aglomerat cu repeziciune sau a dorului de ducă, s-a mutat în zenobius.

life is a funny place

asta aşa... până o să apuc să mai şi scriu câte ceva pe-aici, din nou...

p.s.: şoarecul infect şi deprimat n-a fugit - deocamdată e refugiat în paharul cu creioane :)