joi, 10 ianuarie 2008

părerea mea... care ieste...

printre picături, am apucat să văd (mult)premiatul 4 luni 3 săptămâni şi 2 zile... rămân la ceea ce am zis deja, cândva, pe jurnalul ăsta virtual despre filmografia noastră contimpurană. vorba lui sandu când s-a terminat (brusc): „film românesc, ce vrei?...” sau „just another romanian movie”. nimic de zis, povestea se ţine; imaginea e bună, la fel şi sonorul; per ansamblu, e bine legat; personajele sunt simpatice (cineva o să mă urască pentru că sunt atât de „insensibil”, pesemne); e interesantă starea aia de tensiune pe care o degajă, iar finalul nu e chiar atât de previzibil (deşi, întrucâtva, ne e specific aş putea spune) – lucrurile „se termină cu bine”, da’, de fapt, „nu se termină bine” deloc ori ză big picture is as wrong as it gets... pe scurt, mi-a lăsat un gust amar, ca de zaţ rece de cafea tare în care ai pus sare, în loc de zahăr...

şi-acuma vine nedumeririle mele (care este sub 50, oricum):
a) dacă filmul ăsta, care nu e nici cel mai prost, da’ nici din cale afară de extra-excepţional a luat atâtea premii (mari), oare cum or fi fost restul de filme?
b) oare a scăzut într-atât cinematografia europeană?
c) oare a crescut într-atât cinematografia românească?
d) poate nu m-am prins eu de cât de bun e când l-am văzut aşa, „printre picături”, şi tre’ să-l mai văd încă o dată, în linişte?
e) sau, de fapt, exact cu chestiunile de le-am zis eu mai sus trebuia să rămân de pe urma lu’ filmu’ ăsta, numai că nu m-am prins eu pentru că orizontala mea de aşteptauri a fost mult prea mare (pomu’ lăudat... sacu’...)?

4 comentarii:

Vinci spunea...

Yo creca n-ati inteles foarte bine cum sta treaba cu 432 si ca l-ati interpretat ca 234(nu stiu exact daca ma intelegeti)! In ceea ce priveste meritul filmului, Mungiu a luat mai mult or-u' pentru estetica propriului corp decat pentru a propriului film. Adica, nu putem ignora total biografia autorului. Asta este parerea mea! (in caz ca nu s-a observat!)

Anonim spunea...

well, cred ca tocmai asta e ideea, ca poti ramane insensibil in fata filmului, miza nefiind sa sensibilizeze ceva/cumva, cred. e o perspectiva cinica asupra 'incidentului'; banuiesc ca n-aveti o problema cu asta.

imi amintesc niste interviuri, in cinematografe, luate spectatorilor dupa ce au vazut filmul; una cica: "da, foarte bun, ca am si eu un fiu acasa de 18 ani si tre' sa aiba si el grija. e o lectie de viata." :D

apropo de 'filmele romanesti', mi se pare ca, tocmai, 4l3s2z se desprinde de viziunea asta bascalioasa si ostentativ post-comunista. lumea e reprezentata frust si subtil in acelasi timp. doar ati observat gestica, mimica, replicile (scena cu masa in familie, de exemplu, tipurile umane etc.). sau l-ati vazut printre picaturi mai mari? ;))

apoi mie mi s-au parut foarte misto "morala" titlului si jocul actorilor (apropo de distanta - trubadureste vorbind - dintre rol si 'sine').

cat despre celalte filme concurente, si eu am o nelamurire/curiozitate.

răzvan martzipan spunea...

am să încerc să fiu si eu foarte cinic - uite care e descrierea de pe imdb si care mi se pare cât se poate de justă (deşi nu sunt fan al acestui siteu): « Drama about a woman who assists her friend to arrange an illegal abortion in 1980's Romania. » io zic că se întâmplă ca cu eminescu poet naţional... cetiţi eminescu în franceză sau engleză şi o să vedeţi că e doar un poet... s-avem rezon, e până la urmă, o dramă tipică (a propos de tipologii) a comunismului răsăritean, nu vreo tragedie de euripide (poate că am forţat un pic nota, da' ca să vedeţi încotro bat)... nu ştiu, probabil că pentru occidentali e o poveste exotică şi/sau insolită... pentru noi, sau, ca să nu vorbesc cu păcat, pentru mine ar trebui să fie mai mult o altă posibilă variantă de asumare a trecutului nu foarte îndepărtat - fie ea şi luată numai aşa, în mare, la modul estetic... probabil că aş mai zice una şi alta, da' acuma n-am timp :D

voroncas spunea...

... si este pana la urma o varianta de asumare a trecutului?

mi se pare pertinent ce spuneti, cu drama, rezumarea firului epic etc., dar eu cred ca m-am referit tocmai la maniera isteata de abordare a acestei 'drame', fie ea tipice, cum ii spuneti.